PRINCIPIUL „INDIVIZIBILITĂȚII SECURITĂȚII” – SURSE, MOTIVAȚII, RELEVANȚĂ – UN DECUPAJ GREȘIT ÎN PANOPLIA DE PRINCIPII AGREATE ÎN SECURITATEA EUROPEANĂ

Principiul securității indivizibile în Europa a reapărut, în ultimul timp, prin eforturile Federației Ruse, prin intermediul ministrului Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, care a încercat să revendice un fel de legitimitate pentru invazia consecutivă a Ucrainei, pe baza nesocotirii amenințărilor sale de securitate, percepute unilateral, și a încălcării de către Occidentul colectiv a acestui principiu, conform interpretării rusești. Este, cu siguranță, o distragere a atenției, și nu o dezbatere reală, dar merită analizată, întrucât este vorba despre o viziune în devenire, un concept imatur și nefundamentat, care nu a fost niciodată implementat, dar legat în totalitate de respectarea principiilor generale ce stau la baza Cartei ONU și a documentului fondator CSCE/OSCE, a ordinii bazate pe reguli, precum și pe încrederea în soluționarea pașnică a conflictelor și în abținerea de la folosirea forței sau a amenințării cu folosirea acesteia în relațiile internaționale.