Analiza contrastivă - actualitate și relevanță în predarea limbii române ca limbă străină în Armenia

Când te decizi să înveți o limbă străină, fie într-un cadru organizat, fie în alte contexte, poți fi sigur de un lucru: o să faci greșeli. Vei fi confruntat cu greșeala la început, pe parcurs sau chiar după finalizarea studiului, greșeli de care ești conștient și pe care le vei corecta sau greșeli pe care nici nu le realizezi și a căror sursă nu o cunoști. Eroarea în studierea unei limbi străine este certitudinea care uneori descurajează, alteori ambiționează, o problematică mereu actuală, care a reprezentat de secole punctul de plecare în analiza procesului de achiziție a unei limbi străine, pe lângă rolul esențial pe care îl are în sistemul de feedback al predării-învățării. Privită în ansamblu, istoria, nu foarte lungă, a lingvisticii contrastive se traduce printr-un efort susținut de a-și trasa o identitate bine definită în ansamblul vast al științelor limbii. Lingvistica contrastivă implică, grosso modo, o comparație teoretică, sistematică și sincronică între două sau mai multe limbi, înrudite sau nu, tipologic asemănătoare sau diferite. Acest articol își propune să abordeze selectiv probleme circumcise lingvisticii contrastiv-tipologice, presupunând examinarea noţiunilor de comparare sincronică, echivalenţă cu scopul de a determinaizomorfismul, respectiv alomorfismul celor două limbi şi identificarea unor metode, structuri relevante pentru un demers didactic coerent, profund, ancorat în limba vorbită, circular şi eficient. Urmând traseul analizei contrastive lucrarea punctează, cu exemple, o serie de diferenţe între limbile armeană şi română, variind de la lipsa categoriei gramaticale a genului la substantive, de la faptul că unele cuvinte din cele două limbi aparţin unor părţi de vorbire diferite, până la folosirea în contexte gramaticale diferite a articolelor hotărâte şi nehotărâte.