Despre contextul actual în cercetarea metaforei. Metaforă și afectivitate

În ultimii ani, tot mai mulți cercetători consideră că cercetarea metaforei ar putea profita de pe urma unei integrări a ideilor dezvoltate de orientări distincte sau chiar divergente. În lucrarea de față voi urmări un țel similar și voi propune o integrare a unor tradiții distincte de cercetare. Este vorba, pe de o parte, de o tradiție care își are punctul de origine în lingvistica integrală a lui Eugeniu Coșeriu și, pe de altă parte, de o altă tradiție de cercetare care pornește de la Teoria Metaforei Conceptuale și orientările asociate acesteia. În prima parte a lucrării voi expune o imagine de ansamblu a perspectivei coșeriene asupra metaforei și a concepției sale cognitive, întemeiată pe tradițiile majore europene din filosofia limbajului. În a doua parte voi schița peisajul curent al cercetării metaforei din metaforologia actuală, încercând să identific achizițiile științifice importante de care ar putea profita cadrul integralist. La final voi argumenta că conceptul de „emoție” ‒ dezvoltat de M. Johnson (2017, 2018) și inspirat din ideile provenite din operele Lui W. James, J. Dewey și A. Damasio – și cel de „inter-afectivitate”, elaborat de Fuchs și Koch (2014), au cel mai mare potențial de a fi integrate în teoria integralistă a metaforei.