A NEW KINESIOTHERAPEUTIC APPROACH OF SPASTICITY ON A PACIENT WITH INCOMPLETE TETRAPLEGIA NEUROLOGICAL LEVEL C6 WITH SEVERE SPASTICITY AND MULTIPLES SPASMS AFTER CERVICAL SPINAL CORD INJURY IN MOTORCYCLE CRUSH

Introducere. Spasticitatea, un subiect complex, incomplet cunoscut şi înţeles, apare când există un dezechilibru între „input-urile“ excitatorii şi inhibitorii ale neuronilor motori, cauzat de leziunile structurilor sistemului nervos central (SNC), măduva şi/ sau encefalul. Terapia craniosacrală (TCS) este o tehnică blândă de osteopatie care utilizează atingeri uşoare (cu o forţă între 5 si 10 g), de manipulare a articulaţiilor sinoartrodiale de la nivelul craniului, spinelor vertebrale şi pelvisului (sacrului), în scopul de a influenţa presiunea şi circulaţia lichidului cefalorahidian (LCR), ce înconjoară şi protejează creierul şi măduva. La pacienţii medulari, spasticitatea severă si spasmele frecvente împietează semnificativ prognosticul funcţional şi calitatea vieţii acestora. Obiective. Prezentăm efectele de scădere a intensităţii spasticităţii piramidale, a frecvenţei şi severităţii spasmelor ale TCS la un pacient cu tetraplegie AIS B, sever spastică (scala Ashworth 4), cu spasme foarte frecvente (4 pe Scala frecvenţei spasmelor a lui Penn) şi severe (grd. 3), sechelară posttraumatism vertebromedular cervical (TVMC). Materiale şi metodă. Având avizul Comisiei de Etică al SCJUI (nr.11 /08.05.2017), am analizat şi prezentăm cazul unui pacient de sex bărbătesc, în vârstă de 35 ani (R V-B) , care a suferit în luna mai 2016 un accident de motocicletă soldat cu TVMC – fracturi şi luxaţie C6, C7 operate, în context politraumatic, cu tetraplegie nivel C6 stadiu AIS A (iniţial), în prezent AIS B, vezică urinară si colon neurogene, care a fost internat in Clinica noastră timp de 6 săptămâni, în lunile martie şi aprilie 2017. Pacientul a efectuat TCS (o şedinţă/zi), tehnici de posturare şi ortezare membre inferioare, s-au continuat tehnicile kinetice de tonifiere a trenului superior şi de reeducare a abilităţii membrelor superioare. De asemenea, a primit tratament medicamentos cu: miorelaxante centrale, anticoagulante orale, gastroprotectoare, antiseptice urinare; menţionăm că doza miorelaxantelor a rămas constantă pe durata tratamentului. Principalele scale folosite în evaluarea clinică au fost: scala Ashworth modificată de cuantificare a spasticităţii, scala Penn a frecvenţei spasmelor, scorul AIS motor şi senzitiv, iar, secundar, s-au folosit şi alte scale şi scoruri (FIM motor şi cognitiv, scala Rankin modificată, GOS-E). Rezultate. Asocierea dintre TCS şi tratamentul cu miorelaxante centrale a determinat scăderea importantă a frecvenţei şi severităţii spasmelor, precum şi a intensităţii spasticităţii, determinând o sensibilă ameliorare a calităţii vieţii pacientului. Particularitatea cazului. În faţa acestui pacient cu tetraplegie post TVMC cu spasticitate severă şi spasme foarte frecvente şi intense, alegerea unei tehnici kineziologice potrivite care să-i amelioreze statusul spastic constituie o mare provocare şi o oportunitate în acelaşi timp, ştiut fiind faptul că o parte din tehnicile kineziologice pot determina accentuarea acestui pattern. Concluzii. TCS poate reduce spasticitatea, frecvenţa şi severitatea spasmelor musculare la pacienţii sechelari după traumatisme vertebro-medulare (TVM).