INTOXICAŢIA ACUTĂ CU TUBERCULOSTATICE: RECUNOAŞTERE ŞI TRATAMENT

Introducere. Deşi frecvenţa intoxicaţiilor cu izoniazidă nu este una foarte mare, reprezintă condiţii ameninţătoare de viaţă care necesită recunoaştere şi instituire promptă a tratamentului. Material şi metodă. Autorii prezintă cazul unei paciente în vârstă de 15 ani care se internează în clinica noastră prin transfer dintr-o altă unitate medicală pentru convulsii tonico-clinice generalizate, urmate de vărsături şi comă. Pacienta este primită în Unitatea Primiri Urgenţe a spitalului nostru în comă, Glasgow 8, intubată orotraheal. Nu răspunde la stimuli verbali, dar răspunde prin agitaţie marcată la stimuli dureroşi profunzi. Are sondă nazogastrică pe care se exteriorizează lichid portocaliu, iar pe sonda urinară – urini de culoare portocalie. Pupilele sunt egale, intermediare, reactive. Reflexe osteotendinoase sunt prezente bilateral. Nu are semne de iritaţie meningeană şi nici semne neurologice de focar. Din istoricul medical al pacientei, obţinut de la mamă, am reţinut că pacienta se afla de 4 luni în tratament cu medicamente tuberculostatice (izoniazidă, rifampicină şi vitamina B6). Pacienta îşi administra singură medicamentele. Rezultate. Pe baza manifestărilor clinice: convulsii tonico-clonice generalizate, vărsături incoercibile şi comă, a aspectului roşu-portocaliu al lichidului gastric şi al urinii la mai mult de 6 ore de la debut, a istoricului medical al pacientei şi al analizelor paraclinice care decelează acidoză metabolică se ridică suspiciunea de intoxicaţie acută cu tuberculostatice. S-a început administrarea de tratament antidotic cu vitamina B6 cu evoluţie favorabilă. Concluzii. Intoxicaţia acută cu izoniazidă trebuie suspectată la orice pacient care prezintă triada clasică: convulsii refractare, acidoză metabolică severă şi comă, iar tratamentul antidotic cu piridoxină trebuie sa fi e disponibil în orice serviciu de urgenţe.