IMPORTANŢA DIAGNOSTICULUI ETIOLOGIC ÎN INFECŢIILE VIRALE SEVERE ALE TRACTULUI RESPIRATOR INFERIOR LA SUGAR ŞI COPIL

Introducere. Pneumonia comunitară reprezintă una din cauzele principale de deces în lume la copii cu vârsta sub 5 ani. Detecţia virală prin PCR multiplex este din ce în ce mai utilizată în practică; ea este utilă pentru a înţelege epidemiologia şi impactul virusurilor asupra populaţiei pediatrice, însă există în continuare multe discuţii legate de modul în care detecţia virală influenţează modul efectiv de îngrijire al pacientului. Obiective. În studiul efectuat ne-am propus analiza impactului pe care l-a avut identificarea etiologiei virale asupra duratei spitalizării şi asupra tratamentului administrat pe parcursul internării în spital. Material şi metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 4 ani, au fost selectaţi copii între 0-5 ani cu infecţie severă de tract respirator inferior. Am comparat 3 grupuri: un grup cu infecţie virală specificată, un grup cu infecţie virală nespecificată şi un grup cu infecţie bacteriană. Rezultate. În perioada analizată 72 de copii ce au prezentat semne de insuficienţă respiratorie acută au avut stabilit un diagnostic etiologic concret de infecţie virală, doar 2% din totalul infecţiilor virale diagnosticate în spital. Etiologia principală a fost reprezentată de virusul sinciţial respirator (VSR) în 73,5% dintre cazuri, urmat de Influenza cu 11%, Parainfluenza cu 4,2%, Metapneumovirusul (HMPV), Rinovirus, Bocavirus şi Adenovirus, toate cu 2,8%. În cadrul infecţiei virale nespecificate s-au folosit antibiotice în 85,5% (n = 53) dintre cazuri. În cadrul infecţiei virale specificate, deşi etiologia virală a fost certă, rata de folosire a antibioticelor a fost mai ridicată de 92% (n = 57) Durata spitalizării a fost în medie de cu 2,5 zile mai lungă în cadrul lotului cu infecţie virală specificată, faţă de lotul cu infecţie virală nespecificată. Deşi diagnosticul de infecţie virală a fost cert, dat fiind tabloul clinic sever şi vârsta mică a copiilor, cheltuielile realizate pentru cei cu infecţie virală specificată au fost cu 30% mai mari faţă de cei cu infecţie virală nespecificată. Concluzii. În studiul efectuat VSR este virusul cel mai frecvent implicat în etiologia ITRI virale, fiind implicat în forme severe de boală mai ales la sugarii mici şi foştii prematuri. Antibioterapia este utilizată în mod frecvent în formele severe de ITRI, chiar dacă etiologia virală este certă şi cunoscută, clasele de antibiotice folosite fiind asemănătoare. Determinarea etiologiei virale nu a redus spitalizarea şi nici nu a dus la schimbarea atitudinii terapeutice a medicului curant.