INTOXICAŢIE CU LITIU ÎN CONTEXT INFECŢIOS LA UN PACIENT ÎN TRATAMENT CRONIC CU CARBONAT DE LITIU

Introducere. Istoria utilizării sărurilor de Litiu în medicină a început în anii 1850 prin utilizarea acestuia pentru tratarea gutei. Cum mania şi melancolia au fost incluse în grupul aceloraşi diagnostice, Litiul a început să fie folosit şi în afecţiunile psihiatrice. La ora actuală, Litiul este încă folosit în tulburarea afectivă bipolară şi ca medicaţie adjuvantă în depresie, schizofrenie şi în tulburările schizo-afective, dar şi în controlul agresivităţii infantile. Metode şi obiective. Prezentarea unui caz de intoxicaţie cu Litiu la un pacient cu infecţie bacteriană şi tratament cronic cu litiu. Obiective. Raportarea unui caz de intoxicaţie cu Litiu în context de angină eritemato-pultacee la un pacient în tratament cronic cu Carbonat de Litiu pentru episoade depresive cu elemete psihotice. Concluzii. În practica medicală, intoxicaţia cu săruri de Litiu este rară în contextul folosirii înalt selective şi a dozării stricte a nivelului plasmatic al Litiului. În cazul prezentat aici, infecţia bacteriană activă (angină pultacee) însoţită de febră, incapacitatea pacientului de a se hidrata adecvat şi uşoara insuficienţă renală pe care a prezentat-o în contextul septic, a fost un trigger al mecanismului patogenic al intoxicaţiei cu Litiu la acest pacient. Secundar insuficienţei renale, excreţia Litiului a fost deficitară, iar secundar sindromului de deshidratare, valoarea serică a Litiului a crescut şi mai mult prin scăderea volumului intravascular. În evoluţie, apariţia tulburărilor gastrointestinale au contribuit la cercul vicios între aportul hidroelectrolitic, excreţie şi litemie renală.