English (United Kingdom)

https://curated-unify.zendy.io/wp-json/zendy-region/v1/featured_content/oa?rat=en

https://curated-unify.zendy.io/wp-json/zendy-region/v1/highlighted_journal/

Global: Zendy Plus annual

Presents the access of premium content as premium feature

Premium Content

Presents the keyphrase highlighting as premium feature

Keyphrase Highlighting

Presents the summarisation as premium feature

Summarisation

Insights

Presents the pdf analysis as premium feature

PDF Analysis

Presents the zaia usage as premium feature

ZAIA

Global: Zendy Tools annual

Global: Zendy Free Plan

Global: Zendy Tools monthly

Global: Zendy Plus monthly

Traducerea unor toponime incă neintrate in limba română la inceputul secolului al XIX-lea a constituit o adevărată provocare pentru traducătorii din epocă. Un prim aspect il constituie statutul special al acestora ca nume proprii și opțiunile de traducere posibile, care nu puteau fi corelate cu o tradiție. Un al doilea aspect este stadiul incă precar al terminologiei geografice, reflectat in variația terminologică pentru același concept și in lipsa de afinitate semantică, fie reală, fie numai in raport cu terminologia actuală. Obiectivul principal in această scurtă analiză il constituie primul aspect menționat. Pentru a discuta aceste aspecte, a fost necesară o succintă precizare a conceptului de traducere la nivelul numelui propriu și a distincției intre nume proprii netraductibile și nume proprii traductibile sau parțial traductibile. In cazul celor din urmă am identificat factorii favorizanți pentru opțiunea de a traduce sau pentru opțiunea de a nu traduce ceea ce este traductibil. Corpusul de referință reflectă un stadiu incipient al traducerii toponimelor traductibile sau parțial traductibile in limba română, stadiu in care traducătorul este liber să interpreteze traductibilitatea. In raport cu variantele care s-au impus in norma actuală, alegerile diferite de la un traducător la altul sau chiar la același traducător, in special opțiunea de a nu traduce toponime care astăzi se traduc in toate limbile de circulație, constituie un argument al lipsei importanței semnificației lingvistice a numelui propriu (propriu-zis, semnificația lexicală a etimonului) in funcționarea sa și, implicit, rolul acestei nonfuncționalități in identificarea statutului lingvistic al numelui propriu. Oscilarea intre traducerea și adaptarea formală a unui toponim traductibil in cazul anumitor tipuri de toponime și particularitățile lingvistice proprii respectivei epoci reprezintă o fațetă a istoriei limbii române la nivel onomastic.

Despre traducerea propriu-zisă a toponimelor în traduceri românești de la începutul secolului al XIX-lea