English (United Kingdom)

https://curated-unify.zendy.io/wp-json/zendy-region/v1/featured_content/oa?rat=en

https://curated-unify.zendy.io/wp-json/zendy-region/v1/highlighted_journal/

Global: Zendy Plus annual

Presents the access of premium content as premium feature

Premium Content

Presents the keyphrase highlighting as premium feature

Keyphrase Highlighting

Presents the summarisation as premium feature

Summarisation

Insights

Presents the pdf analysis as premium feature

PDF Analysis

Presents the zaia usage as premium feature

ZAIA

Global: Zendy Plus monthly

Global: Zendy Tools annual

Global: Zendy Tools monthly

Global: Zendy Free Plan

Pornind de la principiul că traducerea este o negociere între două culturi efectuată de un mediator—traducătorul—și că, în consecință, rezultatul final poartă atît urmele mediatorului, cît și pe ale epocii și mediului în care traducerea a fost efectuată, analizăm în acest articol influența pe care o au limbile de cultură asupra traducerii în limba română a numelor proprii străine, în perioada premodernă (sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea). Avem în vedere mai multe tipuri de situații. Una ar fi cea în care limba de cultură este și expresia universului de referință al numelor, chiar dacă acestea sînt prezente în texte ale căror originale sînt scrise în altă limbă decît limba de cultură respectivă. În cazul acesta, limba originalului joacă, de fapt, rolul unui intermediar. Alteori, limba de cultură joacă rolul unui model care determină—fără să fie implicat direct în actul de traducere—forma pe care o ia un nume în textul-țintă. Influențați de limbile de cultură ale epocii (greacă, latină), traducătorii români din perioada premodernă optează deseori pentru înlocuirea formelor din textele traduse din diferite limbi vernaculare printr-o variantă receptată prin intermediul limbilor de cultură.

Influența limbilor de cultură asupra adaptării numelor străine în limba română în perioada premodernă