English (United Kingdom)

https://curated-unify.zendy.io/wp-json/zendy-region/v1/featured_content/oa?rat=en

https://curated-unify.zendy.io/wp-json/zendy-region/v1/highlighted_journal/

Global: Zendy Plus annual

Presents the access of premium content as premium feature

Premium Content

Presents the keyphrase highlighting as premium feature

Keyphrase Highlighting

Presents the summarisation as premium feature

Summarisation

Insights

Presents the pdf analysis as premium feature

PDF Analysis

Presents the zaia usage as premium feature

ZAIA

Global: Zendy Tools annual

Global: Zendy Free Plan

Global: Zendy Tools monthly

Global: Zendy Plus monthly

A pathological manifestation of such a magnitude as the spinal cord injury is undoubtedly one of the most devastating biological disasters for the human being, severity of the disability of paraplegic persons becoming a major goal of rehabilitation services everywhere, this condition requiring significant personal and socio-economic costs. Unfortunately currently there are no medical solutions for restoring damaged spine area, although there are teams of researchers studying the possibility of nerve grafting, stem cells implant or bone marrow electrostimulation devices implant. The conditions are that such therapies will be available in the future. A complex kinetic approach which initially surprises, as detailed and accurate as possible, the whole picture of various morphological, functional and pathological manifestations after spinal cord injury, through an accurate and relevant specific assessment protocol, and which lately acts, using specific methods, towards the restoration of functional balance, can improve the functional development of paraplegic patient, reflected by an increase in the level of physical activity with direct implications for quality of life of these individuals. Let us not forget that the primary goal of rehabilitation is to teach paraplegic persons to help themselves, which means to make those people to fully use their available functionality to compensate for the functions and accept their disability. Paraplegic patient must be aware of the fact that he possesses plenty of helpful resources for him and for those around him and that life can give him enough satisfactions even if his the mode of locomotion is changed. Introducere Starea de bine, sănătatea si completa independenţă funcţională sunt bunuri de mare preţ, pe care, oricât de multă grijă am avea, mai devreme sau mai târziu, mai rapid sau mai lent, treptat sau dintr-o dată, le vom pierde. O manifestare patologică de o asemenea amploare precum leziunea măduvei spinării constituie, indubitabil, una dintre cele mai devastatoare dezastre biologice pentru fiinţa umană, severitatea invalidităţii persoanelor paraplegice devenind astfel un obiectiv major al serviciilor de recuperare de pretutindeni, această afecţiune impunând importante costuri socio-economice si personale. Fiecare epocă s-a confruntat cu chestiunea morală și politică legată de atitudinea faţă de persoanele cu dizabilităţi. Din păcate istoria a fost chiar tragică pentru aceste persoane, mai ales la inceputurile umanităţii. Tratarea discriminatorie a persoanelor cu paraplegie are o istorie lungă, incepând cu atitudinea manifestată in antichitate in Grecia, Roma sau in societatea evreiască si continuând apoi cu societatea crestină. Secolul XIX a adus importante transformări ale societăţii, incluzând aici si amploarea inregistrată de conștientizarea socială a problemelor persoanelor cu dizabilităţi, concretizată prin deschiderea de școli și centre de tratament pentru aceste persoane. 116 | T h e 3 9 t h A R A P r o c e e d i n g s In ultima jumătate de veac a inceput să fie evidenţiată o nouă atitudine din partea societăţii si implicit a furnizorilor de servicii medicale specializate si anume promovarea independenţei funcţionale. Asadar atitudinea faţă de persoanele cu disabilităţi s-a schimbat de-a lungul timpului graţie si apariţiei si dezvoltării unor profesiuni, printre acestea si a terapiei ocupaţionale, care au modificat balanţa intre atitudinea de ajutorare si cea de represiune si au inlocuit-o acum cu cea de creare de oportunităţi de dezvoltarea a independenţei persoanelor cu disabilităţi. Terapia ocupaţională se adresează tuturor pesoanelor care din diverse motive medicale prezintă dificultăţi de integrare si are ca scop câstigarea potenţialului maxim pentru independenţă si productivitate in viaţa acestora. Prin intermediul terapiei ocupaţionale persoanele cu disabilităţi sunt ajutate să se adapteze mediului in care trăiesc sau să folosească mediul special adaptat pentru nevoile personale, astfel incât aceste persoane să devină capabile să-si desfăsoare in continuare viaţa cu demnitate si autorespect. Obiectivul terapiei ocupaţionale, in privinţa persoanele cu paraplegie este cel de integrare deplină a acestora, o integrare care vizează toate dimensiunile: fizică, funcţională, socială, personală si socială. Leziunea măduvei spinării, in funcţie de localizarea si intensitatea ei, determină apariţia unor tulburări de miscare si perturbarea funcţionalităţii bolnavului, ambele fiind asociate cu o scădere a calității vieții bolnavului cu paraplegie. In general, paraplegia are sanse mici de recuperare, cu excepţia cazurilor in care intreruperea conducerii nervoase la nivel medular a fost doar funcţională, structurile anatomice rămânând integre [1]. Din păcate in momentul actual nu există soluţii medicale pentru refacerea zonei de măduvă lezate, desi există echipe de cercetători care studiază posibilitatea grefării nervoase, implantul de celule stem sau implantul de dispozitive electrostimulante la nivelul măduvei. Există premise ca astfel de terapii vor fi posibile in

Considerations regarding the necessity of adapting the physical therapy approach to optimize the quality of life of paraplegic persons